Blog

Meteo

In ultimii zece ani prognozele meteo au devenit esentiale pentru ascensiunile montane. Fie ca vorbim de un weekend in Bucegi sau de atingerea unui varf mare din Himalaya. Ne stabilim obiectivele si le modificam in ultimul moment in functie de cum se schimba prognozele meteorologice. Facem planuri grandioase in ferestre marginale de vreme buna si se intampla des sa reusim sa le ducem la capat. Echipamentul se adapteaza si el la vreme, nu mai caram tot ce am cara atunci cand am pleca in necunoscut, hainele de ploaie pot ramane in masina, pufoaica la fel, daca asa zice la meteo. Suntem intr-o epoca in care “light is right” si prognoza este vitala pentru a trai acest concept. Urcam pe vreme proasta pentru a prinde vremea buna in ziua de varf. Si sunt unul dintre cei mai recunoscatori pentru aceasta situatie. A devenit una cotidiana si nici nu mai concepem altfel. Dar nu a fost mereu asa.

Accidentari

Aspect mai putin placut al oricarui sport, este prea des intalnit pentru a fi ignorat. In alpinism si escalda apare uneori chiar mai repede decat in alte activitati. Este frustrant sa constati ca esti accidentat cand de-abia ai inceput sa te antrenezi plin de avant si entuziasm sau cand erai in varf de forma si te pregateai sa realizezi proiectul visat pentru un intreg an. De obicei lucrurile se intampla cam asa: incepi sa te antrenezi, devii tot mai puternic, te accidentezi, faci o pauza, de obicei lunga, te refaci, o iei de la capat. Sau renunti.

Puterea vizualizarii

Presupune imaginatie. Presupune sa ai incredere ca vei reusi. Presupune sa repeti cu ochii inchisi fiecare portiune a traseului, eventual fiecare miscare, eventualele probleme, rezolvarea lor, deciziile care trebuie luate in anumite situatii, starea mentala din momentele cruciale.

Cu cat mai multe detalii vizualizezi, cu atat mai bine, de exemplu cum te legi la sireturi intr-un cort stramt, la ora 2 dimineata, cum te feresti de peretii cortului plini de condens inghetat, temperatura de afara, momentul cand depasesti pasajul cheie al ascensiunii, mirosul pe care il simti, momentul cand pui piciorul pe varf sau iesi din perete. Toate acestea te familiarizeaza si te apropie de ceea ce va urma. Ca sa poti vizualiza cat mai exact, ajuta sa te documentezi, sa vorbesti cu oameni care eventual au fost pe traseul pe care vrei sa mergi, sa vezi filmari din portiuni cheie ale rutei, sa studiezi fotografii, sa citesti carti care descriu ascensiunea. Pe langa analiza acestor informatii, imaginatia ta face restul.

Jocurile minții

Din cand in cand imi reconfirm faptul ca exista mari alpinisti care nu sunt nici foarte antrenati, nici foarte talentati. In schimb, ei, pe langa pasiunea pentru catarat, au capacitatea sa isi focuseze resursele de vointa si putere atunci cand este cazul. Ei sunt constienti de puterea lor, sunt determinati si mai ales, stiu sa isi asculte corpul si sa receptioneze semnalele din mediul in care actioneaza.

Scanteia exista in interiorul lor, dar ei au grija sa o pastreze exact pentru telurile lor. Nu isi risipesc energia, ci o directioneaza pragmatic, atunci cand trebuie, reusind astfel sa treaca peste piedici si adversitati.

Despre apă

Apa este viata. Se stie ca din cauza deshidratarii se moare mai repede decat din cauza inanitiei. Desi sunt cunoscute putine cazuri de alpinisti care au murit din cauza deshidratarii, efectele sale asupra musculaturii si capacitatii de efort nu sunt deloc de neglijat. Procentele cu care scade forta si viteza sunt mai mult decat dublul procentelor cu care scade nivelul de hidratare. Efortul constant fara hidratare face pulsul sa creasca. Deshidratarea vine din multe directii cum ar fi transpiratia si evaporatia din respiratie – in zonele reci cu aer uscat, cum ar fi muntii cu altitudini mari acest fenomen este amplificat. Deshidratarea face ca sangele sa se ingroase, de aici rezulta un aport mai mic de oxigen si nutrient catre muschi, reducerea circulatiei periferice care duce la degeraturi etc. Setea nu este cel mai bun etalon al deshidratarii, cand simti setea deja este tarziu, capacitatea de efort fiind serios afectata.<--break->

Mentinerea sanatatii

Unul din obiectivele importante si greu de atins in pregatire si in timpul unei expeditii este sa iti mentii o stare buna de sanatate. Daca esti sanatos si nu te accidentezi ai posibilitatea sa te antrenezi in mod constant la un nivel tot mai inalt, cheia succesului pentru orice realizare in sport.

Un alt aspect al problemei este acela ca, in vreme ce exercitiile fizice cu intensitate moderata intaresc imunitatea, antrenamentul intensiv o slabeste. Sportivii de performanta sunt mai predispusi la imbolnavire decat restul oamenilor, deoarece intensitatea antrenamentului si a evenimentelor sportive la care participa micsoreaza capacitatea organismului de a lupta cu boala.

Atitudine si motivatie

E foarte delicat sa definesti ce este o atitudine buna si ce este o atitudine rea pentru atingerea unui obiectiv in alpinism. Cert este ca atunci cand atitudinea iti distruge concentrarea, esecul se apropie, indiferent cat de pregatit sau de antrenat esti. Cata vreme nu iti doresti cu adevarat, nu ai ce sa cauti pe munte. Dar exista si o alta posibilitate – aceea cand ai nevoie sa fii pe munte. Este la fel de valabil, dar nevoia trebuie sa fie la fel de puternica precum trebuie sa fie dorinta in primul caz. Cand mintea nu este acolo in totalitate, devii mai slab. Cand te concentrezi pe lucruri sau situatii de la sute sau mii de kilometri distanta, pe care oricum nu le poti schimba, in loc sa te focusezi pe ce ai de facut in momentul ala, care conteaza, devii mai slab. Cand nu te poti concentra sau nu mai vrei sa urci muntele, poate este mai bine sa nu o mai faci.

Sfarsitul nu-i aici

Am fost intrebat de multe ori ce simt cand ajung pe varful muntelui. E greu de spus, uneori unele sentimente sunt mai preganante ca altele – bucurie, usurare, oboseala, dezamagire ca s-a terminat ascensiunea, ingrijorare pentru coborare, toate acestea si altele de care nu imi dau seama pe moment, sunt un adevarat cocktail. Cert este ca e un punct de referinta – am realizat ce mi-am propus, tot efortul si toate sacrificiile au meritat.

Dincolo de CV

E greu sa evaluezi potentialul unui alpinist la un anumit moment, pentru un proiect anume. E simplu sa te bazezi pe experienta anterioara, este relevant, dar nu este singurul element definitoriu. Este nevoie sa urci un munte acum, nu sa fi urcat o lista de munti in trecut. Este destul de evident ca, oricati munti ai fi urcat in trecut, nu este esential pentru muntele pe care urmeaza sa il urci. Pe munte chiar nu il intereseaza. Dar chiar deloc. Muntii urcati in trecut nu garanteaza entuziasmul si dorinta de a urca urmatorul munte si motivatiile de orice natura sunt incercate din greu atunci cand panta devine tot mai abrupta.

Sa nu uiti de ce ai plecat de acasa!

Intr-o expeditie oboseala apare, la fel si vremea proasta, accidentele nici ele nu ocolesc pe nimeni, noi trebuie sa le ocolim in permanenta si nu e greu sa pierzi din vedere obiectivul pentru care ai venit acolo – sa urci un varf, un perete, sa ajungi la un pol, sa traversezi un desert…

Nu e greu sa incepi sa te orientezi si sa iei decizii orientate spre tabara de baza si nu spre varf. O retragere fireasca in conditii de vreme proasta poate sa devina o rutina si pe vreme buna. Varful incepe sa dispara din peisaj si obiectivele se schimba fara sa ne dam seama.

Pagini

Subscribe to RSS - blog-uri